Drept civilContestatie la executare program vizita executor

 

Contestatie la executare program vizita minor executor judecatoresc

Practica judecatoreasca

Judecatoria…..

Analizând actele și lucrările dosarului, reține:

Prin cererea înregistrată la data de …., intimatul creditor …. a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. ….din anul 2017, pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. ….., definitivă prin Decizia civilă nr….., pronunțată de Tribunalul Ilfov, împotriva contestatoarei debitoare ….

Prin Încheierea din data de ….BEJ ….și Asociații a admis cererea creditorului și a dispus deschiderea dosarului de executare nr. …

Contestatoarea debitoare a fost somată cu privire la executarea obligațiilor decurgând din titlul executoriu, la data de 04.03.2020 fiindu-i comunicate împreună cu aceasta încheierea de încuviințare, copie a titlului executoriu și încheierea de stabilire a cheltuielilor.

Instanța reține că cererea având ca obiect contestație la executare a fost formulată la debutul procedurii de executare silită, imediat după comunicarea către contestatoare a somației prin care i se aducea la cunoștință obligația de a se conforma dispozițiilor titlului executoriu.

In materie de executare a hotărârilor judecătorești privitoare la minori, legea consacră  o modalitate de punere în executare a titlurilor executorii.

Astfel, în măsura în care, după prima încercare de executare, se constată refuzul minorului, art. 913 C.proc.civ. stabilește următoarele:

„(l) Dacă executorul constată că însuși minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune față de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale și pe care îl va comunica părților și reprezentantului direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

(2) Reprezentantul direcției generale de asistență socială și protecția copilului va sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcție de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni. Cererea se soluționează de urgență în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunțată cu citarea părinților și, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispozițiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.

(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanță va întocmi un raport pe care îl va comunica instanței, executorului judecătoresc și direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

(4) După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 911.

(5) Dacă și în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalități, dispozițiile art. 906 alin. (2) și (4)-(6) fiind aplicabile în mod corespunzător.”.

Deși legea prevede că, în ipoteza refuzului minorului ulterior consilierii psihologice, creditorul se poate adresa instanței pentru obligarea debitorului la plata de penalități, doctrina elaborată în lumina jurisprudenței CEDO a sugerat ca, în această ipoteză, condiționat de îndeplinirea anumitor criterii, să se constate imposibilitatea obiectivă de executare silită. Modalitatea practică prin care această soluție poate fi adoptată poate îmbrăca fie forma cererii adresate executorului judecătoresc, fie forma contestației la executare.

Argumentul care pledează pentru adoptarea unei atare soluții constă în aceea că dreptul de acces la instanță, consacrat de art. 6 CEDO, care presupune și dreptul de a obține executarea hotărârilor judecătorești, nu este unul absolut, iar obligația statului de a asigura respectarea dreptului la vizită este una de mijloace, iar nu de rezultat.

In materie de executare a hotărârilor privitoare la minori, se impune, totodată, a se avea în vedere interesul superior al copil

In materie de executare a hotărârilor privitoare la minori, se impune, totodată, a se avea în vedere interesul superior al copilului și asigurarea unui just echilibru între acest principiu și dreptul părintelui la avea legături personale cu copilul său.

Astfel, în măsura în care refuzul minorului este constant, iar raportul de consiliere psihologică stabilește că eforturile de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu pe cale oficială sunt vătămătoare pentru minor, prin aceea că generează o stare de stres, se impune reaprecierea modalității de înlesnire a contactului dintre părintele nerezident și minor, cu evitarea procedurilor judiciare.

Totodată, doctrina constată caracterul ineficient al procedurii de urmat, astfel cum este aceasta consacrată legislativ în prezent, prin aceea că obligarea părintelui rezident la plata de penalități nu poate ii eficace în contextul refuzului ferm al minorului.

Din această perspectivă, s-a arătat că o eventuală constrângere a minorului din partea părintelui rezident ar fi vătămătoare celui dintâi, conducând la înfrângerea dreptului minorului la viață privată, drept consacrat de art. 8 CEDO.

Toate aceste soluții vizeaza, însă, etapa ulterioară finalizării ședințelor de consiliere psihologică, concluziile raportului de expertiză psihologică fiind determinante în aprecierea caracterul obiectiv al imposibilității de executare,

In ceea ce privește debutul procedurii de executare silită a hotărârilor privitoare la minori, acesta nu poate fi paralizat la inițiativa debitorului, pe motiv că acesta nu se opune executării, în caz contrar creditorul fiind lipsit de dreptul de acces la instanță în componenta referitoare la punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

De altfel, legiuitorul a imaginat ca o etapă obligatorie participarea la ședințele de consiliere psihologică, tocmai în ideea de a media relația dintre creditor și minor, dar și pentru a-l responsabiliza pe debitor, în sensul încurajării acestuia la a participa activ la procesul decizional al minorului.

Contestatoarea solicită de la debutul procedurii anularea tuturor actelor de executare, ca urmare a executării benevole a titlului executoriu, iar nu constatarea unei eventuale imposibilități obiective de executare a acestuia.

Intrucât, în temeiul principiului disponibilității, instanța nu poate extinde analiza în afara limitelor cererii contestatorului, aceasta este ținută a soluționa cauza în raport de ceea ce s-a cerut.

Astfel, în ceea ce privește imposibilitatea obiectivă de executare, concluziile raportului de expertiză psihologică nr…. sugerează că refuzul minorelor …. și …. nu este insuflat de mama acestora, ci se datorează percepției pe care minorele o au în raport de tatăl lor, fiind recomandată evitarea procedurilor judiciare care generează „nesiguranță, neîncredere, suspiciune, atitudine de revoltă și retragere față de părintele căruia i se atribuie responsabilitatea pentru aceste situații” (f. 134), concluzii care se coroborează cu declarațiile minorelor date în fața instanței și care determină instanța să recomande părților adoptarea unei atitudini de cooperare în afara cadrului judiciar, care să încurajeze minorele în dezvoltarea unei relații firești, bazate pe încredere, cu ambii părinți.

Instanța reiterează, însă, că lipsa unei solicitări în sensul constatării imposibilității obiective de executare o împiedică să dispună aceasta din oficiu.

In continuare, în ceea ce privește cererea de anularea actelor de executare efectuate în prima etapă a executării silite, pe motiv că executarea a fost făcută de bunăvoie, instanța o va respinge ca neîntemeiată.

In acest sens, reține că actele de executare au fost legal îndeplinite, cu respectarea prevederilor C.proc.civ., refuzul debitorului neconstituind în această procedură condiție la  punerea în executare. În plus, refuzul minorului este suficient pentru ca procedura de executare să fie împiedicată, în această etapă procedurală legea prezumându-l în culpă pe debitor, pentru aceea că, în calitate de părinte rezident, nu a contribuit la decizia minorului în sensul îndeplinirii obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească.

Instanța reiterează faptul că împiedicarea procedurilor de executare a măsurilor privitoare la minori, pe motiv că debitorul nu se opune, s-ar concretiza în paralizarea dreptului de acces la instanță al creditorului, în componenta privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești, ca urmare a imposibilității creditorului de a accesa celelalte remedii procedurale menite să medieze relație dintre creditor și copiii săi minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea fôrmulată de către contestatoarea …. in contradictoriu cu intimatul …. cu domiciliul ales la C.A. Palade Bogdan, sector 2, București, str. Ițcani, nr. 20, et. l, ap. 4, având ca obiect contestație la executare.

Respinge cererea de anulare a actelor de executare ca urmare a executării benevole, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea contestatoarei de restituire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată. Respinge cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Buftea.

 

 

 

Asistenta Juridica : 0740 807 892





    Sunt de acord ca datele transmise prin intermediul acestui formular de contact să fie folosite conform politicii de confidențialitate avocatbogdanpalade.ro

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    https://avocatbogdanpalade.ro/wp-content/uploads/2019/10/logo-bogdan-palade.png
    0740 807 892
    contact@avocatbogdanpalade.ro

    Social Media:

    CONSULTANTA JURIDICA

    Open chat
    WhatsApp