Drept CivilAvocat contestatie la executare silita firme de recuperari

TRIBUNALUL BUCURESTI –  SECȚIA A VI A CIVILĂ – Practica judecatoreasca:

DECIZIA CIVILĂ NR…..

Prin încheierea din data de 12.05.2012 pronunțată în dosarul nr. ….., Judecătoria Sector 5 a admis contestația la executare formulată de contestatorii …… în contradictoriu cu intimații Glasro Holdings Ltd și BRD – Groupe Societe Generale, a anulat încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată la data de ….. de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. ….., precum și toate actele de executare silită din dosarul nr.

deschis la BEJ….. și a dispus restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru achitate în cauză în cuantum de 1000 de lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Între contestatori și intimata BRD — GSG SA s-a încheiat la data de 1…. contractul de credit nr. …. pentru suma de 66.000 de lei, pe o durată de 60 de luni, începând din data de 13.07.2012 și până la data de 13.07.2017. (f.257-267).

La data de 11.07.2016 între intimata BRD și Top Factoring s-a încheiat contractul de cesiune de creanțe nr….., între creanțele cedate aflându-se și creanța în cuantum de 51.318,55 de lei deținută împotriva debitorilor contestatori în temeiul contractului de credit mai sus menționat. (f.270277). Ulterior, prin contractul de cesiune de creanțe din data de 11.07.2016, Top Factoring a cedat creanța intimatei Glasor Holding Limited. (f.280-286).

La data de 30.09.2016 intimata Glasro Holdings Ltd a depus la BEJ ….. o cerere de executare silită împotriva debitorilor contestatori pentru suma de 51.318,55 de lei. (f.252), executorul judecătoresc dispunând prin încheierea din data de 30.09.2016 înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare silită nr….

În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de analiză a dosarului de credit și comisionul de administrare a creditului , instanța a reținut că potrivit art. 4 din condițiile generale raportat Ia art. 7 din condițiile particulare, debitorii și-au asumat obligația de plată a unui comision de analiză dosar de 200 de lei, calculat ca sumă fixă, plătibil o singură dată la acordarea creditului și a unui comision de administrare, plătibil lunar, în valoare de 0,4% din soldul creditului.

Instanța a apreciat că aceste clauze cuprind o obligație de plată în sarcina debitorilor care face parte din obiectul principal al contractului și care a fost exprimată într-un limbaj clar și inteligibil, nu doar din punct de vedere gramatical, ci și din punctul de vedere al conținutului fără utilizarea unor termeni ambivalenți sau echivoci care să reflecte o eventuală rea-credință din partea băncii.

Instanța a mai reținut că în ceea ce privește comisionul de analiză a dosarului de credit acesta își găseștejustificarea în efectuarea de către bancă a operațiunilor privind analizarea situației financiare și a bonității clientului și verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor legale și financiare de acordare a creditului. Cât privește comisionul de administrare a creditului acesta a fost perceput pentru monitorizarea, înregistrarea și efectuarea de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat, existând o contraprestație a băncii pentru sumele încasate cu acest titlu. De asemenea, reglementarea cele două comisioane nu a creat niciun dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel că, instanța a reținut în concluzie că nu sunt abuzive clauzele ce le instituie.

Cu privire la pierderea caracterului de titlu executoriu de către contractul de credit ca urmare a intervenirii cesiunii de creanță instanța a reținut că susținerile contestatorilor sunt neîntemeiate și că cesiunea nu afectează substanța titlului executoriu, poziția cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța. Consacrarea, prin art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituție de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligații (creanțe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligației respective. În consecință, caracterul executoriu este asociat cu creanța, iar nu cu înscrisul ca atare și, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialității nu constituie într-un aspect de drept procesual, așa cum a susținut titularul sesizării, ci a devenit o calita a creanței, care se transmite prin cesiune. Totodată, art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenții.

În ceea ce privește prescripția dreptului de a acere executarea silită, față de data ultimei plăți realizate de către contestatori — 28.10.2015, data scadenței ratelor ce formează creditul restant și data înregistrării la biroul executorului judecătoresc a cererii de executare silită – 30.09.2016, instanța a reținut că aceasta a fost formulată în interiorul termenului de prescripție a executării silite.

Instanța a găsit însă întemeiat motivul de nelegalitatea a executării silite ca urmare a lipsei notificării cesiunii de creanță. Astfel, conform art. 1.578 Cod civil „(l) Debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care:

1. acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă;
2. primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. în cazul unei cesiuni pałîiale, trebuie indicată și întinderea cesiunii. (2) înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului. ( Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii. (4) Până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata. (5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată în speță, intimata nu a făcut dovada acceptării sau dovada comunicării scrise a cesiunii către debitor, potrivit prevederilor mai sus menționate.

în ceea ce privește borderoul depus de intimata creditoare la dosar, instanța a reținut că acesta nu face decât dovada predării unor înscrisuri către serviciul poștal, neconstituind o dovadă în ceea ce privește înscrierea cesiunii în AEGRM, instanța a reținut că aceasta face proba cesiunii de creanță față de ceilalți terți specifici ai cesiunii de creanță, în privința debitorului cedat operând dispozițiile speciale citate mai sus. Această înscriere este modalitatea prin care se realizează opozabilitatea față de acești terți, cu excepția debitorului cedat, în privința căruia doar comunicarea sau în lipsa comunicării sau acceptării cesiunii, potrivit prevederilor art. 1578 cod civil, deși creanța a fost deja transmisă către cesionar, cesiunea de creanță nu a produs niciun efect față de debitorul cedat, care este îndreptățit să se comporte ca și cum cesiunea nu ar exista contractul producând efectele doar între părțile cesiunii.

Impotriva sentintei pronuntata de Judecatoria Sector 5 a declarat apel Intrum Justitia Debt Finance AG, aceasta criticand solutia instantei de fond sub urmatoarele considerente:

Arata ca Ia data de 19.04.2017 s-a finalizat tranzactia prin care cedentul creditor Glasro Holdings Ltd a transnłis catre cesionara apelanta intreg portofoliul de creante pe care il detinea, creante active la data finalizarii tranzactiei, impreuna cu toate drepturile accesorii, garantiile si drepturile la actiune rezultate din proceduri judiciare initiate de cedent in vederea colectarii, realizarii sau executarii silite a creantelor. In acest portofoliu se regaseste si creanta detinuta impotriva debitorului .

Arata ca chestiunea de fapt si de drept a fost tratata cu superficialitate de catre instanta care, pretextand lipsa notificarii cesiunii de creanta a pronuntat o hotarare cu ignorarea rigorilor procedurale si de drept material, interpretand in mod eronat disp. art. 1578 Cod civil si art. 163 Cod procedura civila. Astfel, desi procedura comunicarii notificarii de cesiune de creanta a fost indeplinita cu respectarea normelor legale in vigoare Ia domiciliul debitorilor imprumutati care coincide cu cel indicat in actiune, prima instanta a retinut aspectul singular ca apelanta nu a facut proba comunicarii notificarii. Instanta a ignorat forta probanta a borderoului depus la dosar, in conditiile in care, in lipsa returului de corespondenta, borderoul postal certifica operatiunea comuncarii cesiunii de creanta.

In mod nelegal instanta a apreciat ca o presupusa necomunicare a notificarii cesiunii conduce in mod automat, fara verificari minime la neindeplinirea procedurii de comunicare si constituie temei pentru admiterea unei contestatii pe acel considerent. Pentru opozabilitate fata de terti, cesiunile de creanta au fost notificate ambilor debitori cedati la domiciliul acestora, iar cesiunile de creant au fost inregistrate in arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Procedura comunicarii a fost realizata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Notificarea a cuprins toate elementele legale obligatorii de identificare cu privire la cedent si suma datorata.

Debitorii nu au facut dovada comunicarii catre creditorul cedent sau creditorul cesionar a unui alt domiciliu fata de cel declarat sau cel din actele de identitate care au stat la baza semnarii conventiei de credit. Faptul ca debitorii nu isi ridica corespondenta de la oficiul postal nu echivaleaza cu neindeplinirea procedurii legale obligatorii de catre cesionar si nu reprezinta motiv de contestatie.

La cererea de apel au fost atasate in copie: dovada expediere, notificari.

Impotriva aceleiasi sentinte a declarat apel BRD-Groupe Societe Generale SA, criticand solutia instantei de fond sub urmatoarele aspecte:

Contestatorii au avut la dispozitie mai bine de o luna in vederea studierii ofertei bancii si pana la semnarea contractului de credit, acestia pregatind documentaia in vederea reesalonarii inca de la data de 30.05.2012. Contractele au fost incheiate dupa intrarea in vigoare a OUG 50/2010 si in acord cu prevederile acestei norme legale, iar banca si-a indeplinit obligatiile de informare impuse de cadrul legal aplicabil.

Instanta de fond a respins in mod gresit exceptia lipsei calitatii procesulae a bancii, avand in vedere ca la data vanzarii crentei au incetat raporturile juridice dintre banca si contestatori. Banca nu are nicio legatura cu actuala procedura a executarii silite.

Cererea de introducere in cauza a BRD este inadmisibila, instanta de fond trecand in mod eronat peste acest aspect. Introducerea in cauza a BRD s-a efectuat in temeiul art. 204 alin. 1 si art. 78 Cod procedura civila. Cele doua temeiuri sunt contradictorii si nu pot fi cumulate, neputand fi utilizate in acelasi timp. Cererea precizatoare este tardiv formulata.

Clauzele privind comisionul de analiza si administrare credit sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv, avand in vedere ca acestea fac parte din obiectul principal al contractului, sunt clare si inteligibile, nu pot fi criticate din perspectiva caracterului adecvat al contraprestatiei bancii fata de cuantumul platit de reclamanti in temeiul lor.

Arata si ca in speta nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 4 din Legea 193/2000. Clauzele nu produc un dezechilibru semnificativ, au fost supuse negocierii, iar banca a fost de bunacredinta.

Prin intampinarea formulata intimatii au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate. Arata ca nu le-a fost comunicata cesiunea dintre creditorul Glasro Holdings Ltd si Justitia Debt Finance AG. Din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta nicio confirmare de primire, o dovada a comunicarii cesiunii facandu-se prin confirmare de primire. Arata ca nu si-au schimbat domiciliul. Cesiunea de creanta reprezinta un contract de sine statator, care poate comporta transformari in planul intinderii dreptului de creanta si care trebuie sa fie supus analizei instantei in ceea ce priveste intinderea creantei pe calea unei actiuni de drept comun.

In mod gresit sustine BRD ca nu putea avea calitate procesuala, intimatii solicitand sa se judece cu aceasta doar in ceea ce priveste clauzele abuzive. Sumele percepute cu titlu de comision de acordare si administrare au fost percepute de catre BRD. In cazul in care instanta ar fi considerat caracterul abuziv al clauzelo ar fi declarat nulitatea lor si in temeiul princiliilor retroactivitatii efectelor nulitatii si al repunerii partilor in situatia anterioara ar fi dispus restituirea acelor sume. Nimic nu il impiedica pe debitor sa ceara sumele pe care le-a platit pe nedrept cedentului anterior cesiunii, acesta primind o plata nedatorata.

Sunt nefondate sustinerile referitoare la comunicarea notificarii de cesiune catre debitorii cedati. Contractul de cesiune isi produce efectele fata de debitorul cedat abia dupa acesta este incunostiintat potrivit legii. Din inscriurile depuse la dosar nu reiese ca debitorul a fost notificat in mod legal de catre cesionar sau de catre cedent nici pana in prezent.

In mod corect prima instanta a admis cererea de modificare a cadrului procesula pasiv. Chiar daca intimatii contestatori au indicat ca temei juridic si art. 78 alin. 2 Cod procedura civila, instanta de fond a inteles sa retina ca temei juridic doar art. 204 Cod procedura civila, iar cererea a fost facuta initial verbal.

Motivele de apel legate de caracterul abuziv al clauzelor indicate in contestatie sunt lipsite relevanta cata vreme instanta de fond a respins capatul de cerere prin care intimatii au solicitat constatarea caracterului abuziv al acestor clauze.

Analizand apelurile cu care a fost investit tribunalul retine ca acestea sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la apelul declarat de BRD tribunlaul constata ca in mod corect instanta a constatat ca aceasta are calitate procesuala pasiva in cauza, avand in vedere ca prin contestatie contetatorii au solicitat sa se constate caracterul abuziv al unora dintre clauzele din contractul de credit incheiat cu banca. Or, contestatorii au solicitat introducerea in cauza a apelantei doar in raport cu cererea privind constatarea caracterului abuziv, avand in vedere ca in ipoteza in care instanta ar fi constatat caracterul abuziv al clauzelor si nulitatea acestora, in baza princpiului retroactivitatii banca ar fi putut fi obligata la restituirea sumelor incasate in baza clauzelor nule.

Banca a fost corect introdusa in cauza in conformitate cu disp. art. 204 Cod procedura civila, cu precizarea ca cererea modificatoare a fost formulata verbal la primul termen de judecata, deci in interiorul termenului prevzaut de lege.

Nefondate sunt si argumentele apelantei legate de comunicarea notificarii cesiunii de creanta.

La dosar nu exista nicio dovada din care sa rezulte ca notificarea ar fi fost comunicata intimatilor. Dimpotriva, asa cum rezulta din dovezile de expediere a notificarii, aceasta nu a fost comunicata niciodata intimatilor, acestia nefiind informati in conformitate cu dispozitiile legale despre cesiunea de creanta intervenita in cauza.

Intrucat contractul de cesiune isi produce efectele fata de debitorul cedat abia dupa ce acesta este incunostiintat in conformitae cu legea executarea silita demarata este nelegala.

Cu privire la argumentele apelantei BRD legate de netemeinicia solicitarii contestatorilor de a se constata caracterul abuziv al unora dintre clauzele incheiate cu banca, tribunalul urmeaza sa le inlature, avand in vedere ca instanta de fond nu a dat curs solicitarii contestatorilor de a se constata caracterul abuziv al acestor clauze, retinand ca este neintemeiata cererea acestora.

Apelul delcarat de apelanta Intrum Justitia Debt Finance AG este la randul sau nefondat. Astfel, tribunalul constata ca apelanta are calitate procesuala in cauza, avand in vedere ca intre aceasta si creditorul Glasro Holdings Ltd a interveit un contract e cesiune care priveste si creanta din prezenta cauza. Tribunalul constata in primul rand ca sustinerile legate de schimbarea domiciliului intimatior contestatori sunt nefondate in conditile in care acstia nu si-au schimbat domiciliul, asa cum se sustine in cadrul motivelor de apel .Cu toate acestea, niciodata nu le-a fost comunicata cesiunea de creanta in baza careia aceasta sustine ca a devenit creditor si care i-ar justifica dreptul de a demara executarea silita impotriva intimatilor, Instanta de fond a constatat in mod corect ca la dosar nu s-a depus decat un borderou, acesta neproband ca notificarea privind cesiunea de creanta ar fi fost vreodata inmanata debitorilor cedati. Era necesar ca Ia dosar sa se depuna confirmarea de primire a plicului ce continea notificarea de cesiune. Plicurile depuse Ia dosar cu mentiunea ”expirat termenul de pastrare” nu inlocuiesc dovada inmanarii plicului catre debitori. Nu li se poate imputa acestora ca nu au ridicat plicul de la posta, in conditiile in care este posibil ca acestia sa nu fi fost niciodata informati ca un astfel de plic se afla la oficiul postal.

Or, in conditiile in care intimatilor nu li s-a adus la cunostinta existenta cesiunii de creanta, in speta nu sunt indeplinite conditile prevazute de art. 1578 Cod procedura civila. In lipsa comunicarii sau acceptarii cesiunii, aceasta nu produce niciun efect fata de debitor. Inscrierea cesiunii in AEGRM nu produce efecte juridice fata de intimati, ci fata de ceilalti terti ai cesiunii.

Instanta de fond nu a retinut ca notificarea nu ar indeplini conditiile legale, ci faptul ca aceasta nu a fost vreodata comunicata debitorilor, ceea ce demonstreaza ilegalitatea demararii executarii silite fata de acestia.

Procedura de comunicare a notificarii nu se putea face in modalitatile indicate de apelanta, din moment ce legea instituie ca aceasta comunicare sa se faca prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, tocmai pentru a asigura informarea debitorilor cu privire la cesiune. In niciun caz nu se poate retine culpa intimatilor, avand in vedere ca acestia nu aveau cum sa cunoasca ce continea plicul respectiv si nu exista nicio certitudine ca au fost vreodata informati cu privire la existenta unui plic la oficiul postal.

In consecinta, avand in vedere aspectele retinute, precum si disp. art. 480 Cod procedura civila tribunalul va respinge ca nefondate ambele apeluri cu care a fost investit.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile formulate de apelantele Intrum Justitia Debt Finance Ag cu sediul ales la Top Factoring SA in Bucuresti, str. Tudor Arghezi , nr.21, et.5, sector 2 si BRD – Groupe Societe Generale cu sediul in sector 1, București, Bd. Ion Mihalache, nr. 1-7 împotriva încheierii din data de ….pronunțată de Judecătoria Sector 5 în dosarul nr….., in contradictoriu cu intimatii ….., ambii avand domiciliul ales la CA Palade Bogdan in Bucuresti str Itcani, nr 20, et 1, ap. 4 sect 2, ca nefondate.

Definitiva