avocat recuperare salariu angajat

avocat recuperare salariu angajat

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ Șl ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR…..

Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă …..

…. împotriva sentinței civile nr……, pronunțate de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr……, în contradictoriu cu intimata-reclamantă …….., cauza având ca obiect drepturi bănești.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de ….., fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, cu respectarea dispozițiilor art.396 C. proc. civ., a amânat pronunțarea la data de ….., când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarele:

CURT E A,

Deliberând asupra apelului de față reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. …. din data de 20.10.2017, astfel cum a fost precizată, reclamanta ….. a solicitat obligarea pârâtei S.C…….SRL la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru lunile iunie, iulie și august 2017, în sumă de 7.502 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost salariata pârâtei, ocupând funcția de șef birou/serviciu administrativ, în temeiul actului adițional nr…..

Deși a prestat activitate, fostul angajator nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate, în sumă de 7.502 lei.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.159 alin.2 din Codul muncii, iar în dovedire reclamantă a depus înscrisuri.

La data de 23.11.2017, pârâta S.C. …..SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În apărare, pârâta a arătat că a achitat reclamantei parțial salariul aferent lunii iunie, iar în luna august i-a mai achitat reclamantei o diferență în cuantum de 800 lei.

Prin sentința civilă nr….., pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr……, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta ….., astfel cum a fost precizată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei iunie, iulie și august 2017, în cuantum de 7502 lei brut.

Obligația principală a angajatorului este cea de plată a salariului, a contraprestației munca prestată de salariat.

Societatea pârâtă nu a tăcut dovada că și-a îndeplinit integral obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite reclamantei.

Conform prevederilor art.40 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților „toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă”, iar potrivit art. 159 alin.(2) din același act normativ „pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani”

Art. 160 Codul muncii prevede că „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri” și potrivit prevederilor art. 161 C.M. „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin.(l) din Codul muncii „salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz”, iar în conformitate cu prevederile alin.(2) „plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar”.

Sub aspect probatoriu, art. 168 alin.(l) din Codul muncii prevede, în mod imperativ, că plata de către angajator a drepturilor salariale se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.

În cauză, în mod evident, reclamanta a dovedit calitatea sa de fost salariat al societății pârâte, în timp ce aceasta din urmă, deși sarcina probei îi incumbă potrivit dispozițiilor art.272 Codul muncii, nu a produs vreo probă din care să rezulte efectuarea plății către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite și solicitate prin prezenta acțiune.

Așa încât, față de aceste considerente, acțiunea reclamantei a fost admisă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei iunie, iulie și august 2017, în cuantum de 7.502 lei brut.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. …. SRL, apreciind soluția instanța de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Salariul aferent lunii iunie 2017 a fost achitat parțial în luna iunie, aceasta în luna august menționând într-un e-mail transmis societății că mai are o diferența de 800 lei de încasat reprezentând diferența salariu iunie. În luna august reclamanta, în momentul predării telefonului de serviciu i-a fost achitata și diferența de 800 lei. Prin urmare aceasta a primit integral salariul aferent lunii iunie 2017.

De asemenea, intimata susține faptul că i s-a comunicat să nu se mai prezinte la serviciu fără a i se dă niciun preaviz sau o decizie de concediere.

Este complet neadevărat acest lucru întrucât contractul a încetat ca urmare a demisiei prin e-mail. Mai mult de atât, la începutul lunii august 2017 reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu și nici nu a mai răspuns la apeluri, iar în luna august a transmis un e-mail în care menționează” că a luat decizia să încheie socotelile din motive personale”.

Instanța de fond în mod greșit a obligat societatea la plata salariului brut, întrucât potrivit Codului fiscal, persoanele fizice care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor, în baza unui contract individual de muncă, trebuie să achite către stat contribuțiile sociale obligatorii (art.7 pct. IO Cod fiscal „contribuții sociale obligatorii – prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecția persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul cărora aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare”) și impozitul pe veniturile din salarii și asimilate salariilor.

Ținând seama de faptul că salariul brut al intimatei reclamante este de 4.000 lei, face următorul calcul:

Salariu brut = 4.000 lei din care:   CAS:             x 4.000 lei = 420 lei.

CASS: 5,5% x 4.000 lei = 220 lei.

CFS: 0,5% x 4.000 lei = 20 lei

Deducere personală: 0 lei (întrucât realizează venituri brute lunare din salarii de peste

3.000 lei și deci nu se acordă deducerea personală)

Salariu impozabil: Salariu brut – (CAS + CASS + CFS) – deducere personală – 4.000 (420 + 220 + 20) – O = 3.340 lei

Impozit pe salariu = Salariu impozabil x 16% = 3.340 lei x 16% = 534,40 lei

Astfël salariul pe care îl primește angajatul în mână, respectiv salariul net, se calculează astfel: Salariu net = Salariu brut – (CAȘ + CASS + CFS + impozit) = 4.000 – (420 + 220 + 20 + 534,40) = 2.805 60 Ici.

Având în vedere cele menționate, solicită schimbarea în tot a sentinței civile atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea, analizând actele și lucrările din perspectiva motivelor de apel invocate, reține următoarele:

Intimata-reclamantă a fost salariata apelantei-pârâte cu un salariu de 4000 lei brut pe lună conform act adițional nr….. la contractul de muncă aflat la fila 4 dosar fond.

Reclamanta a anunțat prin e-mail din data de 15.08.2017 că înțelege să încheie relațiile contractuale, solicitând plata unei diferențe de salariu pe luna iunie de 800 lei, precum și plata drepturilor bănești aferente lunilor iulie și august 2017.

Apelanta afirmă că a plătit diferența de drepturi salariale aferente lunii iunie în cuantum de 800 lei — nicio dovadă în acest sens nu a fost depusă la dosar, deși sarcina probei revine în litigii de muncă angajatorului conform art.272 Codul muncii.

În ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii iulie și jumătate din luna august (conform cererii precizatoare) Curtea va avea în vedere cuantumul net al veniturilor pe care angajata le primea — respectiv suma de 2805,60 lei/net/lunar.

Ca urmare pentru luna iulie, apelanta datorează suma de 2805,60 lei, iar pentru jumătate din luna august datorează suma de 1402 80 lei.

Deși apelanta-pârâtă afirmă că intimata-reclamantă nu s-a mai prezentat la serviciu de la începutul lunii august, nicio persoană nu a fost administrată în acest sens.

Ca urmare, apelanta-pârâtă datorează reclamatei suma de 5008 40 lei compusă din suma de 800 lei (diferențe luna iunie 2017) 2805 60 lei salariul net aferent lunii iulie 2017 și suma de 1403 80 lei —jumătate din salariu net aferent pentru jumătate din luna august 2017.

Pentru aceste considerente și î lipsa altor probe administrate în cauză, față de dispozițiile art.401 ali.2 Cpc. Curtea urmează să admită apelul, să schimbe în tot sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea precizată și obligă pârâta la plata sumei de 5008,40 lei către reclamantă* reprezentând diferențe salariale neachitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. …..SRL PRIN ADMINISTRATOR ….. înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr…… având CUI ….., cu sediul social în București, Str….. împotriva sentinței civile nr….., pronunțate de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr……, în contradictoriu cu intimata-reclamantă …., CNP ….., cu domiciliul în Alexandria, str. ….. Jud. Teleorman,

Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:

Admite in parte actiunea precizata. Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 5008,4 lei reprezentand diferente salariale neplatite. Definitiva. Pronuntata la 12.11.2018.