Drept civilAnulare proces verbal de contraventie

Anulare proces verbal de contraventie

SENTINȚA CIVILĂ NR ….

Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul …. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul, personal și asistat de apărător, Palade Bogdan, cu împuternicire avocațială la dosar și martorul …., lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Contestatorul prin apărător solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, să se dispună anularea procesului-verbal, și pe cale de consecință anularea măsurilor complementare de sancționare contravențională a petentului, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor dispuse prin procesul-verbal cu avertismentul, solicită să se aibă în vedere la pronunțarea hotărârii faptul că prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal a fost înlăturată prin depoziția martorului audiat la acest termen de judecată, în sensul că nu a existat astfel cum a menționat agentul constatator nici o neacordare de prioritate față de pietonii angajați în traversare pe trecerea de pietoni față de petent, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat, depunând la dosar factura A nr….. și ordinul de plată al dovezii achitării onorariului de avocat.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 03.07.2020 sub nr. …., contestatorul ….in contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat în principal anularea procesului-verbal seria PB W nr. …. și, pe cale de consecință, anularea măsurii complementare de sancționare contravențională a subsemnatului; în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor dispuse cu avertismentul

În fapt, agentul constatator, care l-a oprit la o distanță de 3 km față de locul unde se reține că a fost săvârșită presupusa contravenție Si i-a adus la cunoștință că a fost surprins neacordând prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe sensul meu de mers.

A încercat să-i explice agentului constatator care este realitatea, anume pe sensul de mers pe care subsemnatul se deplasa nu se afla niciun pieton angajat în traversare, chiar mai mult, pe sectorul de drum pe care subsemnatul circula nu se afla niciun pieton, astfel nu se poate reține această contravenție în sarcina subsemnatului.

Totodată, arată că și-a îndeplinit obligația de a circula cu viteza prevăzuta de lege pe acel sector de drum și faptul că se afla într-o coloană de mașini la momentul producerii presupusei contravenții, în aceste condiții nu se putea produce contravenția în modalitatea expusă de organul constatator.

Față de aceste aspecte, subsemnatului i-a fost comunicat prin intermediul serviciilor poștale în data de 30.06.2020 procesul-verbal de constatare și sancționare seria PBW nr. … încheiat la data de 17.06.2020.

Cu privire la temeinicia cererii arată că și-a îndeplinit obligația de a circula cu viteza redusă și de a se asigura că nu sunt pietoni angajați pe sensul de deplasare al subsemnatului, circulând într-o coloană de mașini la momentul săvârșirii presupusei contravenției.

Prezumția de temeinicie (validitate) a procesului-verbal de contravenție nu trebuie să aducă atingere principiului egalității și propołționalității în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.

Acesta nu trebuie să fie pus în imposibilitatea de a se apăra dacă nu are probe de nevinovăție în cazul în care procesul verbal de contravenție nu este susținut cu probele în baza cărora instanța să constate fără dubiu vinovăția contravenientului.

Astfel de situații ar putea fi cele în care agentul constatator a folosit mijloace tehnice omologate care au putut surprinde săvârșirea faptei contravenționale de către petent (de exemplu, fotografii, video, etc).

În celelalte cazuri în care constatarea contravenției a fost făcută „ex propriis sensibus” de către agentul constatator, ar fi necesar ca instanța să considere că asupra faptelor descrise în conținutul actului și infirmate prin plângerea petentului (contravenientului), având în vedere respectarea principiului contradictorialității și egalității de arme juridice, pot plana o serie de dubii și devine aplicabil un alt principiu de drept cunoscut „in dubio pro reo”.

Mențiunile agentului constatator înscrise în actul sancționator nu pot singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă. De aceea se impune obligarea paratei la depunerea înregistrării de pe aparatul radar.

În acest fel, prezumția de nevinovăție ar conduce la răsturnarea sarcinii proprii care astfel ar reveni agentului constatator, iar îndoiala ar profita petentului.

În acest sens și C.E.D.O. a arătat că nu trebuie lipsiți de garanțiile fundamentale cei acuzați de săvârșirea unor fapte ilicite, garanții care au rolul să-i protejeze împotriva arbitrariului celor competenți să constate caracterul ilicit al acestor fapte și să aibă drept rezultat restabilirea echilibrului între autoritate și contravenient (sau pretins contravenient) problemă ce intră sub incidența art. 6 din Convenție.(Anghel contra România 2007).

În speța menționată, Curtea consideră ca prezumția de legalitate si de adevăr a procesului verbal de contravenție este o prezumție ”lipsita de rezonabilitate” si că, astfel, ea violează art. 6 al Convenției, respectiv dreptul la un proces echitabil. În opinia Curții, modul în care prezumția de legalitate în materie contravenționala este percepută de unele instanțe de judecata din tarile europene, printre care și cele din România, echivalează cu o nerespectare a prezumției de nevinovăție.

Se apreciază că ”nerespectarea garanțiilor fundamentale – printre care prezumția de nevinovăție care protejează indivizii in fata posibilelor abuzuri ale autorităților, impune in privința aceasta o problema pe baza art. 6 din Convenție”, încălcând dispozițiile acestuia.

Curtea mai constată faptul că finalitatea art. 6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile, ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele ”să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând in calcul gravitatea mizei si păstrând dreptul la apărare”.

Mai mult decât atât, sancțiunea aplicată este prea mare deoarece agentul constatator avea posibilitatea de a aplica doar sancțiunea avertismentului, ținând seama de Împrejurările concrete ale comiterii contravenției, de atingerea valorilor sociale ocrotite prin dispozițiile legale amintite si luând in considerare si scopul avut in vedere de legiuitor, acela de respectare a reglementarilor privind regimul drumurilor.

Consideră că sancțiunea aplicata este disproporționat de mare, chiar dacă cuantumul sau este corect stabilit și în limitele prevăzute de dispozițiile legale. Astfel individualizarea sancțiunilor se realizează cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 si anume limitele prevăzute de actul normativ și proporționalitatea cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Chiar si textul legal – art. 21 alin. (3), din O.G. 2/2002, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu ”gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

În acest sens, solicită instanței să se aibă în vedere aplicarea art. 7 alin 2 din OG 2/2001 care prevede că ”în cazul în care fapta este de o gravitate redusă” se aplică sancțiunea avertismentului, sancțiune care se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune, astfel cum se prevede la art. 7 alin 3 din același act normativ, având in vedere și conduita corectă a petentului până în prezent (nemaifiind sancționat contravențional) și situația de fapt este lipsita de pericol social (nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii de orice natură).

Față de aceste împrejurări, consideră că fapta are o gravitate redusă și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și este mai potrivită pentru realizarea scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale.

In concluzie, având în vedere toate aceste aspecte, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

În drept intimata a invocat, prevederile OUG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor si art. 1 16 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

Intimata a depus întâmpinare în data de 21.07.2020 solicitând respingerea plângerii, ca neîntemeiată, procesul-verbal este temeinic și legal întocmit, face deplina dovadă a situației de fapt și de drept cauză, până la proba contrară.

Procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșit.

La data de 07.03.2020, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare…. pe B-dul Iuliu Maniu, iar la trecerea pentru pietoni din dreptul imobilului nr 107 nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în drumului public pe trecerea pentru pietoni, marcată și semnalizată, aflat pe sensul de deplasare a autovehiculului.

Procesul verbal seria …. a fost încheiat de către agentul de conform preyederilor art. 109 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002 privind drumurile publice, contravenția a fost constatată în mod direct și personal de rutier, nefiind înregistrata video sau încheiate alte acte de constare. Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în acesta situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, solicită să se observe că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normative sancționator și în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social a faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.

Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunda realității nu o exonerează pe aceasta de consecințele săvârșirii contravenției, atât timp cât acesta nu produce probe care să-i susțină afirmațiile.

Învederează faptul că manevrele neregulamentare și încălcarea voită a regulilor de circulație a conducătorilor auto, generează în fiecare an sute de accidente cu victime omenești. Nesancționarea acestor fapte, considerate minore de contravenienți, le insuflă acestora sentimentul de a fi mai presus de lege, generând agresivitate în trafic și în consecință accidente rutiere grave.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv.

Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, arată că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet, precum și art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 rep.

La termenul de judecată din 03.02.2021 a fost audiat martorul propus de contestator,….

Analizând probele administrate în cauză, reține următoarele:

Prin procesul-verbal seria PBW nr…./17.06.2020 încheiat de un agent al intimatei, contestatorul a fost sancționat cu amenda de 580 lei și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată în baza art. 100 alin.3 lit.b și 111 alin. I lit.c din OUG 195/2002.

S-a reținut prin procesul-verbal că la data de 17.06.2020, ora 16.20, contravenientul a condus auto marca Dacia Duster nr….. pe B-dul Iuliu Maniu, din direcția Al și nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe sensul său de mers, pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător.

Ținând cont de faptul că, potrivit declarației martorului, acesta se afla pe locul din dreapta față a vehiculului, ceea ce înseamnă că el avea vizibilitate asupra întregului parcurs al vehiculului, și că martorul a declarat instanței că nu a văzut nici un pieton, nici măcar pe celălalt sens de mers, instanța constată că în speță contestatorul a făcut dovada unei situații de fapt diferită de cea reținută de agent în procesul-verbal.

Prin urmare, în sarcina contestatorului nu se poate reține săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, astfel că în temeiul art.34 din OG 2/2001 instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal contestat.

În temeiul art.453 alin.l c.proc.civ. instanța va obliga intimata să plătească contestatorului suma de 1.210 lei cheltuieli de judecată, constând în 20 lei taxa de timbru aferentă plângerii și 1.190 lei onorariu de avocat (f.49-50).

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea formulată de contestatorul …. și cu domiciliul ales la C.A. Palade Bogdan, din București, str. Ițcani, nr. 20, et. 1, ap. 4, sector 2, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, str. Logofăt Udriște, nr. 9-15, sector 3.

Anulează procesul-verbal de contraventie seria PB W nr…./17.06.2020.

Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 1.210 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.

Asistenta Juridica : 0740 807 892





    Sunt de acord ca datele transmise prin intermediul acestui formular de contact să fie folosite conform politicii de confidențialitate avocatbogdanpalade.ro

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    https://avocatbogdanpalade.ro/wp-content/uploads/2019/10/logo-bogdan-palade.png
    0740 807 892
    contact@avocatbogdanpalade.ro

    Social Media:

    CONSULTANTA JURIDICA

    Open chat
    WhatsApp